Stiati ca... SIDA nu exista??

[_tanius]

Va invit sa mai depasim o paradigma. Pe bune. Oricat de incredibil v-ar parea titlul, verificati informatia si argumentele.
Va recomand doua articole incitante si incendiare, din categoria celor care demoleaza miturile false, dar bine batute in cuie in sistemul educatiei si medicinei, de catre o pseudostiinta care isi da tot mai mult arama pe fata, ca dictatura luciferica a banului, in detrimentul vietii si omului...
Cititi-le, convingeti-va ca intreventia unui psihoterapeut ar fi mult mai indicata si incomparabil mai benefica decat ce ne "serveste" medicina alopata si apoi... dati si altora sa citeasca!

Primul articol se gaseste pe esoterism.ro la "articole diverse".

"SIDA nu a existat niciodata

Scandalurile provocate de gripa aviara si de gripa porcina nu sunt singulare

Aceasta este marturia unui cercetator roman care a lucrat in marile laboratoare din strainatate * Gigantii farmaceutici si-au dat mana si banii pentru a musamaliza un urias scandal * Doctorul Mihai Alecu pune sub un semn de intrebare maladia secolului 20

In conditiile in care in Romania s-a de monstrat ca nu a existat gripa aviara, ia rmarturie stau inclusiv dosarele aflate in lucru la Departamentul National Anticoruptie ( DNA ) si in conditiile in care sefii aceluiasi DNA refuza sa ancheteze isteria gripei asa-zis porcine, AIM a descoperit o marturie spectaculoasa a doctorului Mihai Alecu, cercetator in laboaratoare din strainatate, care arata ca nici macar SIDA nu exista in realitate, ci a fost inventata pentru a inabusi un scandal urias provocat de marile companii farmaceutice. Redam in continuare depozitia doctorului Mihai Alecu, cu mentiunea ca intertitlurile apartin redactiei AIM .

Fantastica sarlatanie

SIDA nu exista si nu a existat niciodata. Nu exista pt ca nu exista nici un virus HIV, deci daca nu exista pretinsa cauza nu poate exista nici pretinsa maladie; acestea sunt afirmatiile pe care le-am facut in cele mai importante asezaminte medicale incepand din anul 1987, data la care presupusa SIDA si-a facut aparitia in Europa. Dar sa facem putina istorie pentru a intelege mai bine toata aceasta absurda inventie si s-o luam cu inceputul. Terorismul mass-media in fantastica sarlatanie a SIDA incepe in a doua jumatate a anului 1986, dar a functionat la cote maxime de la inceputul lui 1987. Un mic grup de medici, intre care ma numar si eu , a inceput sa protesteze, sa spuna ca nu este adevarat, ca toate afirmatiile presei erau in afara oricarei logici clinice. Eram un mic grup, unii fara o mare experienta in biologie si cu atat mai putin in virusologie. Subsemnatul, de exemplu, lucram la acea epoca in calitate de consultant in psihopatologie clinica la Clinica de maladii nervoase si mentale a Universitatii din Milano, condusa de regretatul Prof. Gildo Gastaldi. Nu ne cunosteam intre noi; poate greseam sau ajungeam la rezultate demne de luat in seama urmand cai gresite. Totusi ne-am dat seama ca se intamplau lucruri prea stranii ca sa fie vorba de un caz simplu. Am incercat sa iau le gatura cu jurnalisti dintre cei mai seriosi si influenti la acea epoca, cu televiziunea de stat,reviste stiintifice: nimic. Mi-am dat seama ca informatia specializata e complet manipulata de puteri oculte internationale.

O problema controlabila prin tehnici simple

La acea epoca nu stiam, nici nu intuiam ca toata lumea este manipulata decativa potenti care trag sforile si decid soarta locuitorilor intregii planete, inclusiv a guvernelor. Poate unii m-au considerat naiv, dar din fericire, nu incompetent stiintific. Este suficient sa ne gandim la faptul ca in acea perioada reusisem sa-l conving pe directorul Clinicii Medicale a Universitatii din Milano, prof. Luigi Villa sa organizeze un curs oficial de medicina Ayurvedica si indo-asiatica, care, odata obtinute autorizatiile ministeriale obligatorii, arfi fost incluse in programele oficiale ale facultatii. Desi supraexpus - pentru ca nu ma pricepeam deloc la medicina traditionala si etnoantropologica si inselat de ideea ca SIDA ar putea fi o problema exclusiv medicala, am incercat sa demonstrez ca aceasta problema - care la acea epoca se afirma ca este foarte grava, necunoscuta, aparent incurabila – ar putea fi controlata sau vinde cat a cu tehnici simple. Asa dar am inceput sa aplic metodele mele holistice care, cu zece ani in urma, imi permisesera sa pun la punct „Nucleele celulare energetice" si „Alimentatia psiho-n euro-ortomoleculara”.

Tinta a patru atentate intr-un singur an

In acelasi timp, in alta parte a lumii, un coleg a adoptat sugestiile mele terapeutice care nu sunt foarte diferite de cele pe care le folosesc acum: controlul conditiilor biologice cu bio-electronica, plante africane, terapii personalizate apte sa regenereze ficatul, substante purinice homeopatizate. Si erau probabil si altii, cu siguranta mai buni ca mine. Dar toti redusi la tacere, amenintati si marginalizati cu orice mijloace. De cine? De ce? In ce scop? Persoana care va vorbeste a fost tinta a patru atentate intr-un singur an. Dar s-o luam in ordine. Toate acestea va vor demonstra ca sforaria se vedea clar inca din 1987. Au trebuit sa treaca ani pentru ca altii sa confirme ceea ce afirmam noi, de aceasta data insa, sunt nume mari, inclusiv nume de Premiul Nobel, care beneficiau de laboratoare moderne, supradotate si care au de monstrat ca nu exista nici un virus responsabil de pretinsa SIDA.

Negustorii mortii au incasat miliarde

Dupa ce au trecut anii, mii de nefericiti au trecut in alta viata numai pentru a fi acordat incredere informatiilor ultra manipulate de sistem. Dar atatia si-au incasat cei 30 de dinari: vanzatori de palavre tiparite sau difuzate pe calea undelor au facut afaceri infloritoare, mii de speculanti si profitori au acumulat sume ametitoare cu aceasta isterie colectiva, prezentatori de programe celebre si dezbateri televizate menite sa induca in eroare, au fost toti avansati si negustorii mortii (marile companii farmaceutice) au incasat cifre astronomice de miliarde - premiu bine meritat pentru nobila lor munca bine facuta. Acum iese la iveala micul detaliu ca totul este un fals de neimaginat, pur si simplu pentru ca un virus SIDA NU EXISTA. Dar sa ne intoarcem la miezul problemei. La inceputul anilor70, mai intai in America si apoi in Europa, se introduce un nou medicament bazat pe doua substante: sulfonamida si trimetoprim, vandut in multe tari sub numele de „Bactrim” (in alte tari ca „Septrim”). Acest medicament a avut succes pentru actiunea sa bactericida. In tarile occidentale, bolnavii care au folosit cel mai mult acest medicament au fost homosexualii, datorita frecventelor pneumonii si infectii ale cailor urinare.

Ce omoara bacteriile, omoara si celulele sanatoase

Dar necazul este ca Bactrim loveste mortal si componente importante ale celulelor umane, care sunt mitocondriile - unul din multele lucruri pe care in graba si rapacitatea lor, producatorii de medicamente prefera sa le ignore. Mitocondriile au fost la origine bacterii independente care, in cursul milioanelorde ani de evolutie, s-au integrat in interiorul celulelor, pastrandu-si o parte din specific. De aceasta, ceea ce este toxic pentru bacterii este la fel de toxic si pentru mitocondriile celulelor organismului uman.

Absorbind si integrand aceste bacterii, celula le hraneste, le sustine, le protejeaza, dar in schimb le-a delegat sa devina plamanii sai: ceea ce inseamna ca practic, mitocondriile ajuta celula sa respire. Apoi, la sfarsitul tuturor reactiilor chimice implicate in procesul schimbului de oxigen, tot mitocondriile sunt cele care formeaza moleculele de ATP (adenozin trifosfat), care sunt moleculele energetice de baza pentru celulele noastre. Aproximativ 90% din energia de care are nevoie organismul nostru este obtinuta prin intermediul adenozin trifosfatului.

Leziuni la nivelul ADN-ului

Evident, mitocondriile otravite si ele de Bactrim incep sa sufere leziuni la nivelul ADN-ului lor, care nu are acele mecanisme deregenerare pe care le are ADN-ul mai complex al nucleului celulei. Si atunci, interferenta medicamentelor bactericide (sulfamide, antibiotice etc), in functionarea mitocondriilor produce o consecinta grava, alterand mecanismele de oxigenare. Anumiti microbi straini sunt avantajati pentru a proli fera si atunci apar acele boli oportuniste pe care „medicina oficiala” le numeste SIDA. Toate acestea sunt esentiale pentru a intelege cum a fost inventata SIDA in 1981 in America .

[_tanius]

Operatiunea SIDA si inventarea HIV

Medicii au prescris unui numar mare de homosexuali, afectati de patologii ale aparatului uro-genital, Bactrim in doze adecvate masei corporale si pentru perioade lungi de timp (ani intregi). Dar la sfarsit, iata ca apar rezultatele tratamentului gresit: distrugerea mitocondriilor celulare, provocata de consumul indelungat de sulfonamide. . Ceva ce nu se mai vazuse niciodata in istoria medicinei si caruia nimeni nu-i evaluase riscurile. Si cum medicii care prescrisesera Bactrim si producatorii medicamentului se temeau ca vor trebui sa suporte un lung sir de anchete, daune evaluate la milioane si milioane de dolari, au inventat operatiunea SIDA, care nu intamplatora fost la inceput legata de miscarea gay.

Homosexualii care trebuiau sa moara datorita distrugerii mitocondriilor celulare, trebuiau convinsi ca erau victimele a ceva nou si acest ceva nou era teribil de mortal (chiar daca nu existau probe ca asa era). Inventasera in graba SIDA, dupa care au fost obligati sa inventeze si o pretinsa cauza: virusul "HIV”.

Si in acest caz ce ar putea fi acel ceva care se masoara cu faimosul test al seropozitivitatii? Iata raspunsul, chiar daca partial: drogurile, - in special cocaina, provoaca o puternica crestere a hormonilor de stres ai inimii si aceasta crestere produce o crestere de anticorpi in sange. In acest moment, testul releva o pozitivitate. Acest lucru este usor de verificat in grupurile de risc, asa cum a admis in final Gallo&coll. Toti cei care fac uz de cocaina risca sa aiba un nivel crescut de anticorpi iar testul HIV nu releva de cat nivelul de anticorpi..

Un virus relationat cu "orientarea sexuala"

Cei care sunt supusi diferitelor terapii de dezintoxicare cu cresterea nivelului de metadona, se pare ca sunt supusi aceluiasi fel de risc: ca si cazurile pacientilor hemofilici carora li s-au administrat derivati hematici puternic contaminati cu virusi hepatici si de alte feluri.

La intrebarea legitima daca pretinsa SIDA este mai mult un factor politic de cat unul medical, raspundem, fara nici o umbra de indoiala, DA..

Exista o cenzura stiintifica, pentru ca hatisul de interese care a impins inainte SIDA nu este suspectat de nimeni. De exemplu, in Clinica Universitatii din Frankfurt sunt 24 de persoane care muncesc in sectorul dedicat SIDA. Ei bine, 23 dintre acestea isi primesc salariul de la industria farmaceutica si numai una de la Universitate. Veti intelege atunci care este terapia pe care o vor administra bolnavilor. Deci, daca mecanismul de oxidare a mitocondriilor (fara de care nimeni nu poate respira), este lezat, atunci nu este surprinzator ca pacientilor le lipseste aerul. Nu intamplator pacientii bolnavi de pretinsa SIDA sufera continuu de maladii pulmonare. Investigarea mitocondriilor este foarte importanta, dar din nefericire a fost ignorata pana acum de clasa medicala. In schimb a fost, cu multa arta, incriminat un pretins virus, a carui substanta genetica si ale carui proteine nimeni n-a fost capabil sa le izoleze pana acum.

Si totusi toata lumea vorbeste de un virus relationat cu orientarea sexuala, ceea ce constituie o arma politica. De fapt contestarea care a inceput in anii saizeci a fost inlocuita in anii optzeci in buna parte cu sperietoarea “SIDA”.
Dr. Cercetator Mihai Alecu"

Al doilea articol, mult mai elaborat si cuprinzator il gasiti pe qui bono blog

"Pecunia non olet! Banii nu au miros!"
după Johannes Jürgenson – Minciunile rentabile ale ştiinţei

P.S.: Rog postacii de serviciu tributari dogmelor pseudostiintei oficiale, sa se abtina de la interventii neavenite. Precum vedeti, sunt destule argumente si dovezi solide asa ca nu-si au rostul aici polemici sterile de dragul bascaliei...

[ingrid]

Desi am afirmat ca nu mai intervin aici, administratorul nu mi-a inchis contul asa ca, asta e! este cazul sa o fac totusi! Sa stii ca acest medic este posibil sa nu fi luat in considerare toate aspectele atunci cand a afirmat ca SIDA nu exista. Probabil ca toate afirmatiile referitoare la acest medicament Bactrim sunt adevarate, dar Sida exista, a fost creata in laborator ca parte a planului masonic de reducere a populatiei, ca si Ebola, si multi alti virusi! Exista memoriul Dr. Strecker care vb foarte clar despre felul in care SIDA arata si dovedeste ca a fost creata in laborator. Daca ceea ce acest medic, Alecu, afirma este adevarat atunci cum se explica cazurile de SIDA de la copiii din Romania? Cu ani in urma, a fost publicata o lucrare, din nefericire titlul imi fuge acum din memorie, bazata pe informatii guvernamentale confidentiale obtinute pe cai interesante, in care se vede clar ca harta vaccinarii contra hepatitei B la copiii din Romania coincidea perfect, se suprapunea perfect cu harta cazurilor de SIDA la copii! dealtfel asa a fost SIDA raspandita si in America, in cadrul vaccinarii in comunitatile de homosexuali! Probabil ca ceea ce acest medic, Alecu afirma referitor la Bactrim este adevarat, dar nu este suficient ca sa afirme ca SIDA nu exista! atunci ce facem cu sutele sau miile, ca nu sunt mai multi asa cum se pretinde, de oameni bolnavi pe tot globul si care probabil nu au folosit acest medicament? faptul ca SIDA se transmite este clar demonstrat, dar din nefericire nu se transmite numai la cei cu o anumita orientare sexuala! deci eu nu cred ca afirmatiile lui sunt in totalitate viabile!
deci, SIDA, din nefericire, exista, si este cazul sa ne luam toate precautiile sa nu ne imbolnavim de asa ceva! intr-o vreme chiar primisem niste emailuri in care eram avertizati sa fim atenti cand umblam la bancomate si cand ne asezam pe scaune la cinematograf in Bucuresti, pentru ca erau postate intentionat ace intentionat infectate cu HIV (un tanar relata ca se intepase intr-un asemenea ac, care la analiza s-a dovedit a fi infectat! intr-o vreme se practica aceasta metoda prin cluburi, sa fie intepati intentionat tinerii, la intamplare, spunandu-li-se dupa: welcome to the club! in cazul acesta clubul fiind cel al infectatilor cu HIV! uneori a fost doar o farsa, alteori, din nefericire a fost pe bune!
deci parerea mea este ca acest medic afirma cam prea usor anumite lucruri! o fi imbucurator sa auzim ca SIDA e doar o sperietoare, dar dupa parerea mea, nu este si adevarat!

[_tanius]

Nu este singurul medic care afirma asa ceva. Citeste si celalalt articol recomandat, mult mai documentat si mai graitor, dar prea lung pt a-l posta aici, sa vezi ca sunt multe somitati internationale care afirma asa ceva, inclusiv Luc Montagnier, laureatul Nobel pt presupusa descoperire a virusului HIV. Oare chiar de nebun face omul ala asa niste afirmatii?

Nu spun ca oamenii isi pot face de cap, doar ca versiunea oficiala despre SIDA e un balon de sapun care fasaie demultisor... Nu sunt nici pe departe atatea cazuri de "SIDA" pe cate se vehiculeaza oficial si pe cate si-ar dori intunecatii, iar faptul ca se oculteaza cat de multe persoane ar fi trebuit dupa toate probabilitatile sa faca SIDA, fiind expuse riscului contractarii "virusului", dar sunt bine mersi, nici macar seropozitive, arata clar ca este valabila teoria cu importanta terenului imunitar in "acceptarea" sau respingerea oricarei infectii. De mentionat si... tonusul psihic versus "credinta" ipohondrica in drobul de sare...
Iata un articol cu intrebari pertinente vizavi de problematica SIDA.
"Ştiaţi că…..
- în multe ţări europene, dacă veţi dori să vă faceţi un test HIV, veţi fi imediat întrebat ce motive aveţi pentru această cerere, deoarece „indicaţiile“ sunt ca pentru persoanele care aparţin aşa-ziselor grupe de risc, testul să fie făcut la un grad de sensibilitate mai mare, fapt care şi duce la probabilitatea mai mare a unui răspuns pozitiv ?
- în marea majoritate a laboratoarelor, laboranţii primesc indicaţia ca să considere ca fiind o greşeală un rezultat pozitiv la probele facute donaţiilor de sânge sau la analiza sângelui persoanelor care aparţin grupelor „fără risc“ (persoane căsătorite, preoţi, etc.)?
- Ministerul sănătăţii din Germania, la cererea Parlamentului german din 1996, a răspuns că, din motive tehnice, nici un cercetător sau om de ştiinţă nu a putut certifica existenţei virusului HIV în sângele uman? (Az: 321-1021 A-4/96)
- că substanţa Amylnitrit (aşa zişii Poppers) este cunoscuta de decenii ca fiind un factor de provocare a cancerului (Kaposi-sarcom)? Această formă de cancer a fost depistată la primii pacienţi AIDS din Los Angeles, care aparţineau scenei Guy-homosexuali şi care erau principalii consumatori de Poppers. Aici o mică lămurire: Poppers sunt denumite acele substante care provoacă o relaxare musculară puternică, element important in relaţiile homosexuale, pentru că prin aceste substanţe se obţine şi o puternică relaxare a muschiului anal.
- şi în legătură cu cele de mai sus, stiaţi că mai este încă în viaţă una dintre persoanele care în 1981 a fost depistată printre primele în Los Angeles ca fiind HIV-pozitiv?
- din punct de vedere al medicinei şcolastice, este posibil ca şi persoanele HIV-negative să fie definite ca fiind bolnave de AIDS?
- testul anticorpi HIV are reacţii de încrucişare cu alţi 60 de factori patogeni, fapt care poate duce la un rezultat pozitiv FALS?
- existenţa virusului HIV nu a fost nici până în ziua de astăzi confirmată ştiinţific ?
- nici pînă în ziua de astăzi nu există nici o fotografie a virusului HIV, făcută cu vreun microscop electronic? (Atenţie, toate ilustraţiile din reviste si Site-uri medicale sunt “făcături” foarte frumos colorate, dar poate nu ştiaţi că la microscopul electronic nu se pot face decât fotografii alb-negru).
- nici până în ziua de azi virusul HIV nu a fost analizat din punct de vedere genetic, astfel încât nici eventualele “fotografii” nu pot certifica obiectul fotografiat ca fiind eventual un virus HIV ?
- nici un cercetător nu a reuşit încă să descrie şi reconstituie proteinele virusului, deşi aceasta este una din condiţiile esenţiale care se cer pentru certificarea existenţei unui virus şi deasemenea pentru crearea unui test anticorpi ?
- datorită acestor fapte obiective nu există încă nici un test anticorpi funcţional specific pentru HIV ?
- două treimi dintre toate testele anticorpi HIV care au existat până acum pe piaţă au fost retrase “pe tăcute” din circulaţie datorită ineficienţei lor, iar atât opinia publică cât şi persoanele declarate HIV-pozitive ca urmare a acestor teste nu au fost NICIODATA INFORMATE asupra acestor fapte şi nu nici nu au fost chemate pentru a li se face o nouă testare?
- testul Western-Blot (testul de confirmare) este în Anglia interzis ca urmare a faptului că marja de aproximare este intolerabil de mare, deci nu este exact?
- diferitele teste ELISA (teste anticorpi – deci teste de căutare) nu sunt la fel calibrate in diferitele laboratoare ale uneia şi aceleiaşi ţări, şi că acest fapt duce la situaţii hilare în care aceeaşi probă de sânge apare la un laborator ca fiind pozitivă iar la altul ca fiind negativă ?
- la primele teste efectuate de Gallo “geniul” care a susţinut cum că ar fi descoperit HIV, procentual circa 30% din populaţia USA a fost găsită pozitiv, deoarece aproape toţi oamenii au în sânge anticorpi care reacţionează pozitiv chiar şi la actualele teste HIV?
- testul prin care se încearcă stabilirea încărcăturii virale, PCR (Polymerase-Chain-Reaction), nu este potrivit pentru a dovada unei încărcături virale, conform declaraţiilor creatorului acestui test, Kary Mullis (care a primit chiar şi Premiul Nobel pentru acest test) ?
- în cuvântul său de mulţumire pentru acordarea Premiului Nobel, Kary Mullis a subliniat ineficienţa acestui test pentru stabilirea încărcăturii virale, iar declaraţia sa nu a apărut niciodată în presă în formă completă ?
- doar în 40% dintre cazuri, testele anticorpi si cele PCR dau de două ori acelaşi rezultat pentru o singură probă de sânge, în timp ce în 60% dintre cazuri rezultatele nu coincid ?
În privinţa afirmaţiilor de mai sus, vă recomand - în cazul în care aveţi suficiente cunoştinţe de engleză, franceză sau germană - un documentar care a fost de câţiva ani buni difuzat pe canalul de televiziune germano-francez ARTE, în care îi puteţi vedea şi asculta atît pe Karry Mullis cât şi pe Peter Duesburg, „desCoperitorul” retro-virusurilor, făcând o serie de afirmaţii ... cel puţin ciudate, dacă ne gândim la ceea ce răspândeşte mass-media asupra temei HIV-AIDS!

http://de.youtube.com/watch?v=TjzNzv8Plj0

De altminteri este de ajuns să căutaţi un pic in youtube sau google-video şi veţi găsi zeci de filme documentare, fondate ştiinţific, realizate cu concursul oamenilor de ştiinţă, care contestă existenta HIV.
...ştiaţi că:
- în USA şi Anglia controversa asupra HIV este veche şi în prezent există chiar reviste care aduc în permanenţă dovezi noi asupra „Minciunii medicale a secolului” (vezi revista britanica „CONTINUUM”).
- în multe ţări, printre care şi ţări dezvoltate europene, cum ar fi Germania, în presă nu apar niciodată articole critice la adresa „teoriei standard HIV”, unele redacţii interzicând explicit difuzarea unor astfel de articole ?
- absolut toate medicamentele convenţionale contra AIDS sunt toxice, chiar otrăvitoare şi că ele provoacă efecte secundare periculoase şi care pe deasupra, fapt foarte semnificativ, se aseamană cu simptomele AIDS ?
- în 1964 medicamentul „AZT/Retrovir” nu a fost omologat pentru administrare umană, datorită faptului că în studiile pe animale a dovedit o foarte mare toxicitate? Cu toate aceste şi până în ziua de azi acest medicament este parte componentă a terapiilor convenţionale HIV şi AIDS !
- medicamentul de mai sus, AZT/Retrovir a fost conceput iniţial contra leucemiei, cu scopul de a opri creşerea necontrolată a celulelor albe, iar astăzi este folosit în terapia HIV, unde este evident că pacientul infectat HIV are sistemul imun deja afectat şi în consecinţă oricum mult prea puţine celule albe (T4) ? (Mie personal mi se pare ideea asta ori culmea imbecilităţii, ori o intenţie criminală premeditată.)
- medicamentele AIDS convenţionale nu îndeplinesc în mod normale condiţiile pentru a fi comercializate conform legislaţiilor în vigoare (de exemplu conform paragrafului 63 din Legea medicamentelor în Germania) şi că astfel ele sunt comercializate ILEGAL ?
- studiul american pe care se bazează AZT/Retrovir a fost calificat de autorităţile germane ca fiind deficitar, dar cu toate acestea acest studiu stă şi astăzi la baza normelor pentru aprobarea unor astfel de medicamente în Germania?
- aproape 100% dintre persoanele aşa-numite „pozitive de lungă durată” (deci care macabru spus, deşi sunt HIV-pozitiv, se încăpăţânează să nu moară) nu au luat niciodată medicamente sau terapie convenţională contra AIDS ?
- antibioticul „Baktrum” (Cotrimoxazol) datorită înaltei sale toxicităţi nu trebuie să fie administrat mai mult de 14 zile (provoacă grave daune sângelui) şi totuşi în terapia HIV-pozitivilor este folosit ani de zile cu scop „profilactic” ?
- organizaţiile pentru ajutorare a bolnavilor AIDS precum şi Forumurile respective (ca de altfel toate Forumurile care funcţionează în diferite direcţii patogene) sunt finanţate cu ajutorul donaţiilor din partea concernelor farmaceutice? Evident cu scop de manipulare şi nicidecum de eradicare a bolii.
- cifrele oficiale prezentate de OMS asupra AIDS in Africa se bazează doar pe „estimări”, deoarece în Africa nu se efectuează teste anti-corpi care să conducă la certificarea infectării HIV ?
- fiecare medic din Africa primeşte o anumită sumă de bani (bonitate) pentru fiecare caz de AIDS raportat OMS, iar diagnosticul e pus „din ochi” caci nu se efectuează teste anti-corpi în Africa? Lucrativă afacere pentru unii, nu?
- de exemplu anemia, persoanele subponderale, diareea prelungită sau tusea uscată cu simptome de TBC conduc în Africa la diagnoza AIDS?
- sarcoma Karposi nu este considerată pentru Africa a aparţine simptomatologiei AIDS, în timp ce în Europa duce la o diagnozare AIDS pozitiv, chiar dacă testele dau rezultate negative?
- toate afecţiunile definite ca fiind „AIDS” sunt de fapt boli cunoscute de foarte multă vreme?
- deci diagnosticul de laborator „HIV-pozitiv” nu înseamnă nicidecum o „condamnare la moarte”?"

[ingrid]

tanius, tot respectul pentru cunostintele tale, dar ti-as sugera sa fii mai atenta cand afirmi ca SIDA nu exista... Toate cele de mai sus expuse de tine sunt cum se spune dovezi circumstantiale!

In memoriul Dr-ului. Strecker se specifica faptul ca:

SIDA NU ESTE O BOALA VENERICA, NU ESTE O BOALA SEXUALA, NU PROVINE DE LA MAIMUTELE VERZI AFRICANE, NU POATE FI PREVENITA PRIN FOLOSIREA PREZERVATIVELOR SI NU VA PUTEA FI NICIODATA VINDECATA PRIN FOLOSIREA UNUI VACCIN.

Deasemenea se spune foarte clar ca virusul HIV A FOST CERUT.

De exemplu, in buletinul Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS) din 1972, se poate citi :" trebuie sa se faca o incercare pentru a se demonstra daca virusurile ar putea sa afecteze in mod selectiv functiile sistemului imunitar prin suprimarea anticorpului 7S in defavoarea functiei limfocitelor B. De asemenea, trebuie observat daca raspunsul imun scade atunci cand virusurile distrug mai mult sau mai putin selectiv celulele responsabile de producerea anticorpilor virali". Deci, ceea ce spun ei de fapt este: "haideti sa facem un virus care inhiba selectiv sistemul limfocitelor T umane."

("Limfocitele B sunt raspunzatoare de raspunsul imunitar umoral; ele sunt specializate in producerea de anticorpi, pe care ii secreta dupa ce s-au transformat in plasmocite si difuzeaza in umorile (lichidele) organismului.

Limfocitele T sunt celulele sistemului imunitar a caror maturare se face in timus (de unde si denumirea lor). Limfocitele T se diferentiaza in doua populatii responsabile de raspunsul imunitar de tip celular:
- Limfocitele T CD4 auxiliare sau T helper, sau simplu T4, sunt specializate in secretia de citokine sau interleukine, molecule care le permit sa coopereze cu alte celule.
- Limfocitele T CD8 cuprind doua tipuri de celule, limfocitele citotoxice, capabile sa ucida celulele infectate de un virus, si limfocitele T supresoare, al caror rol este acela de a controla raspunsurile imunitare.
- Celulele NK (din engleza, natural killer, ucigas natural) sunt celulele inrudite cu limfocitele T, cu care ele impart anumiti markeri membranari. Celulele NK sunt dotate cu o activitate citotoxica naturala, pe care ele o exercita in mod spontan pentru a distruge celulele infectate de virusuri sau celulele canceroase.")

In plus, Dr. Strecker, in memoriul sau precizeaza: "intre 1959 si 1970 au fost consemnate peste 300 de experiente biologice asupra cetatenilor americani care au fost documentate intr-o carte intitulata "O subtila forma de ucidere. Secretele armelor biologice si chimice de razboi" scrisa de Paxman si Harris, care prezinta tate armele chimice si biologice folosite in America."

si continua:"atunci cand privim cazurile de infectie cu retrovirusuri, statistica arata astfel: pentru fiecare caz de SIDA detectat exista 99 de cazuri subclinice, adica asimptomatice. ... Infectia cu virusul HIV se declanseaza dupa o perioada de timp egala cu 20%din speranta de viata a acelei specii." ... deci, conform acestei reguli, SIDA nu se declanseaza la "1-3-5 ani de la incubatie ci dupa 7-14 ani (20% din durata de 70 de ani care este durata medie a vietii umane este 14 ani). Adica virusul produce simptome dupa 7-14 ani, aceasta fiind perioada necesara evidentierii unei infectii HIV prin metode medicale. ... Este nevoie de peste 20 de ani pentru a studia viata pacientului si a spune ca este in afara de orice pericol.

... In SUA virusul HIV a fost identificat in 1978 la New York si in 1980 la San Francisco si Los Angeles unde SIDA a fost detectata la homosexuali cu varste cuprinse intre 20 si 40 de ani. Atunci SIDA nu a fost detectata la heterosexuali, la negri sau la populatia din Africa sau Haiti. Insa simultan cu aparitia SIDA in 1978 in New York si in !980 in San Francisco se desfasura proiectul OMS de vaccinare impotriva hepatitei B, proiect aplicat asupra homosexualilor. "

Mai sunt multe aspecte precizate in aceasta lucrare... Oricum din tot ceea ce spui tu, pentru mine transpare un model clar de "cover-up". Daca deodata au "inflorit" atat de multe "dovezi" ca SIDA chipurile nu exista, inseamna ca se urmareste ceva. Nu am idee ce, inca, va trebui sa fim atenti la ceea ce se va petrece in viitorul apropiat. Oricum, HIV, SARS, Ebola, aviara, porcina, etc, toate au fost create in laborator, la cerere.

Faptul ca acum se pretinde ca SIDA nu exista pe mine nu ma linisteste deloc, si nu ma face sa cred acest lucru, mai ales ca toate datele oferite de tine nu justifica cazurile de SIDA la copii, explodate in Romania dupa revolutie.

Dealtfel, iata ce scria in legatura cu aceste lucruri, cu multi ani in urma, Dr. John Coleman, un profesionist al informatiei de stat, intr-o lucrare care descrie Noua Ordine Mondiala:

"Cel putin patru miliarde de "paraziti" vor fi eliminati pana in 2050 prin razboaie locale, prin epidemii organizate de boli fatale cum ar fi SIDA, ori boli rapide si prin infometare. Sursele de energie, apa si hrana, vor fi furnizate la nivel de supravietuire pentru cei care nu sunt membri ai elitei, incepand cu popoarele Europei si Americii de Nord si trecand apoi, la celelalte rase. populatia Canadei, Europei de Vest si SUA va fi decimata mai rapid, pana ce populatia globului va ajunge la cifra de un miliard care va putea fi stapanita mult mai usor, dintre care 500 000 vor fi chinezi si japonezi, alesi pentru ca sunt popoare care au fost inregimentate de secole si sunt obisnuite sa asculte ordine fara sa discute.
...
Va exista un singur guvern mondial si o singura moneda sub o oligarhie permanenta nealeasa de popoare, dar care se va alege singura din cercurile ei, sub forma unui sistem feudal, ca in evul mediu...
...
Nu va exista clasa de mijloc; vor exista doar stapani si serbi. Toate legile vor fi uniforme, intr-un sistem judiciar unitar de curti mondiale care aplica acelasi cod unificat, sprijinite de o forta politieneasca a guvernului mondial si de o forta militara mondiala (NATO, n.i.) pentru impunerea legilor in toate acele foste tari care nu vor mai avea granite nationale...
...
nu va fi permisa decat o sigura religie (dupa toate aparentele acea religie este cea bahai, n.i.) sub forma unei religii de stat mondiale...
...
Mandria nationala si identitatea de rasa vor fi anihilate si, in faza de tranzitie, ca fi pedepsita orice aluzie la originea rasiala (tam-tamul care se bate pe discriminarea rasiala este o dovada elocventa, ca sa nu mai spun de chestia cu holocaustul, ca faci inchisoare daca afirmi ca nu a existat! iar in Romania le reuseste se pare chestia cu mandria nationala ! :( n. i. )
...
Toti vor fi indoctrinati ca sunt creaturi ale guvernului mondial, fiecare cu un numar de identitate clar vizibil pe persoana (la gradinite acum se practica punerea stampilelor de buna purtare direct pe mana copilului... suna cunoscut? n.i.); acest numar de identitate va intra in computerul central NATO de la Bruxelles (Fiara n.i.) si toate agentiile guvernului mondial il vor putea obtine imediat oricand...
...
Eutanasia celor batrani si foarte bolnavi va fi obligatorie..."

Cam asta e! Cine are urechi de auzit sa auda... Stiu ca vor aparea persoane care vor pretinde ca stiu ei mai bine, dar sper ca dincolo de eventualele postari stupide aceste lucruri sa fie citite de oameni care știu sa înțeleagă.

Repet, Tania, datele date de tine nu justifica afirmatia facuta de acel medic, Alecu. Pentru mine ele sunt doar o forma stranie si curioasa de trecere la ceva nou pe care acum nu il pot intui. Vom vedea ce va mai fi in viitor!

Faptul ca planurile nu le prea reusesc este un lucru bun, dar de aici si pana la a afirma ca SIDA nu exista, mai este...

Impresia pe care mi-o fac toate datele furnizate de tine este ca probabil pregatesc ceva mai cumplit... cred ca toate lucrurile cu care ne-am confruntat in ultimii ani, au fost simple teste, menite sa le arate cum reactioneaza diferitele tipuri de populatie la anumiti virusi si ma rog... daca mai raman cativa virusi activi dupa teste si omoara niste oameni in plus, e ok... pe ei nu ii deranjeaza! la ora asta e greu de intuit ce planuri au ... e clar, insa, ca testeaza si tatoneaza terenul! si credulitatea oamenilor! si cel mai periculos este faptul ca din toate datele reiese ca ei acum testeaza combinatii de virusi urate de tot... trebuie sa fim foarte atenti si sa ne intarim sistemul imunitar cat mai mult.

[_tanius]

Draga Ingrid,
Prin acest thread am vrut sa va invit sa reconsideram impreuna ceea ce stiam despre SIDA/HIV si sa atrag atentia asupra faptului ca:
-virusul nu a fost izolat/gasit nici pana azi; iar teoria germenilor promovata de pseudostiinta oficiala e buna de dat la gunoi, rapid. Si inlocuita cu ideea lui Bechamp&s.a. ca "germenii sunt... nimic. Terenul imunitar este totul!"
-testele pt revelarea virusului nu sunt credibile (testul anticorpi HIV are reacţii de încrucişare cu alţi 60 de factori patogeni, fapt care poate duce la un rezultat pozitiv fals);
-in nici un caz nu recomand slabirea vigilentei standardelor de igiena si moralitate, ci doar accentuez cat de important este sistemul imunitar si factorul "psi" in ecuatia oricarei boli infectioase. Insusi laureatul Nobel, Luc Montagnier afirma ca managementul stresului oxidativ printr-o alimentatie corecta poate rezolva si cazurile grave de SIDA... Insa asta e valabil evident, pt cei neterapiati cu antiretrovirale si imunosupresoare...
-algoritmul pt paralizarea unei tari si inlantuirea unei natii foloseste frica, reducerea accesului la alimentatia si modul de viata sanogen si manipularea. Basca fituirea en gros a banilor publici pe tot felul de campanii, medicamente periculoase dar... gratuite/compensate si vaccinuri. Cu o populatie bolnava cronic, o natie e paralizata economic.. Bau-baul SIDA este supraestimat, si pt ca a inceput sa expire, au fost "servite" muritorilor de rand, aviara (un brasovean a castigat la CEDO despagubirile pt distrugerea fermei de pasari din timpul isteriei cu aviara: inca o modalitate de saracire si subjugare a unei natii..) si porcina.. Cum nici astea nu si-au atins scopul, asa cum bine intuiesti, ni se mai pregateste ceva..
Intunecatii vor sa atenteze si la integritatea "caprei cu trei iezi"! Au realizat ca dictand sacrificarea caprelor gestante (in al caror uter s-ar afla vezi Doamne virusul mortal al noii "pandemii caprine", datator al "febrei-Q"), impusca mai multi iepuri... Stiati ca o cura NUMAI CU LAPTE DE CAPRA VINDECA TBC-UL, CANCERUL SI... SIDA???

Pe cand demaram, dragi forumisti o campanie de promovare si salvare a "CAPREI CU TREI IEZI"?

Cunosc n cazuri de copii care au fost depistati seropozitivi din primele luni de viata. Acum stim ca a fost datorita unor loturi de vaccinuri "cu dedicatie" primite de la ajutoare, imediat dupa revolutie... Stiu chiar si cazul unei directoare de maternitate care numai nu a innebunit cand a realizat ca 98% din bebelusii nascuti intr-o anumita perioada erau seropozitivi. Si-a dat demisia, desi nu era vinovata..
Cu toate astea, imi amintesc de inteleptele recomandari ale Ayurvedei, care pt diagnoza recomanda nu doar studiul/documentarea ci si metoda deductiva si intuitia, pe care stiinta oficiala nu da doi bani, dar care in vremurile de aur ale omenirii erau la mare pret...
Stiu n cazuri de persoane care avand nevoie de testul HIV, au avut surpriza sa constate ca era "pozitiv". Sfatuite de prieteni din sist sanitar (stiu ei ce stiu!), au repetat testul la alte laboratoare si a iesit negativ... De-am sti cati bani se duc pe-asa o... "distractie"...

Iata un articol de pe quibono.net despre credibilitatea testelor HIV. Cititi si haideti sa incepem impreuna sa gandim nitel "in afara cutiei"... Si sa raspundem la intrebarea de bun simt: qui bono?

" Dr. Roberto Giraldo (expert în teste HIV) a observat ceva ciudat. În timp ce pt alte teste anticorpi virale se recomandă o diluare foarte mică sau chiar de loc a serumului recoltat de la pacienţi, în cazul testului anticorpi HIV se recomandă o diluare foarte mare, lucru neobişnuit. Giraldo a controlat serumul recoltat de la 83 de persoane al căror serum, diluat conform indicaţiilor, fusese relevat ca negativ. În momentul în care însă testul era făcut cu acelaşi serum nediluat, rezultatele erau toate pozitive!

Ce putea oare să însemne asta?

La scurt timp după ce Dr. Robert Giraldo a început să lucreze într-un cunoscut laborator al unui spital universitar din New York City, a observat o serie de neconcordanţe. Testul conducea către o mulţime de microbi. Instrucţiunile şi regulile de efectuare ale testului cereau laboranţilor ca serul (sânge fără celule, asemănător plasmei) să fie diluat foarte puternic. Dar toate celelalte teste anticorpi nu prevedeau decât diluări foarte mici, dacă nu chiar deloc (desigur că ne referim la teste anticorpi pentru relevarea virusurilor, ca să nu fim intenţionat greşit înţeleşi). Acuma, care era motivul, argumentul pentru care se cerea o astfel de diluţie extremă? Că doar nu se intenţiona folosirea lui ca medicament homeopatic!

Giraldo şi-a întrebat colegii şi tehnicienii laboranţi, a trimis E-Mail-uri peste tot, a purtat convorbiri telefonice cu reprezentanţii firmelor producătoare ale testelor şi a cercetat literatura de specialitate temeinic. Dar nu a primit sau găsit nicăieri o explicaţie. Şi mai rău chiar, nimeni nu părea interesat de problematica ridicată de întrebarea sa. În afară de cei care respingeau teoria HIV=AIDS! Dar nici aceştia, deşi găseau întrebarea şi problema în sine interesantă, nu aveau nici ei nici un răspuns.

Giraldo şi-a pus întrebarea, ce se va întâmpla dacă va testa probele de serum care au dat rezultate negative în diluţia recomandată (mare), într-o diluţie mică, aşa cum era cazul practic la toate telelalte teste anticorpi? Care vor fi rezultatele? Puternic diluat, rezultat negativ, nediluat rezultat pozitiv? Din cercetările sale rezulta că nimeni nu întreprinsese astfel de cercetări sau experimente, aşa că s-a hotărât să probeze singur această cale. Astfel că a cercetat sângele (serumul) nediluat a 83 de persoane, care oficial fuseseră diagnozate ca „negativ“. Spre surprinderea sa, în cazul serumului nediluat, toate rezultatele erau POZITIVE! Acest fapt crea un nou paradox pentru clarificarea ipotezei HIV=AIDS! (de parcă n-am fi avut destule; dar este bine aşa).

Giraldo este medic specialist pentru medicină internă şi boli infecţioase. Diploma şi-o luase în ţara sa natală, Columbia, iar gradul de Magister în boli infecţioase îl obţinuse la Universitatea din Londra (asta doar aşa, ca să nu le vină unora ideea să îi ridiculizeze iarăşi pe cei din lumea a treia). Era în acelaşi timp preşedintele secţiei de biologie a unei mari şcoli de medicină din Columbia.

În ultimii şase ani a lucrat la un laborator pentru imunologie clinică al unei mari universităţi medicale din New York City (numele acestei Universităţi nu este dat în clar, pentru a-l feri pe Giraldo de eventualele şicane profesionale pe care cei interesaţi în mitul HIV=AIDS le-ar putea exercita asupra lui). Printre alte însărcinări zilnice pe care le avea aici Giraldo, era şi aceea de a efectua testele de diagnoză pentru HIV, respectiv ELISA şi Western Blot, teste care stabileau eventuala prezenţă a anticorpilor care neutralizau presupusele proteine HIV, precum şi dubiosul test “viral load” (PCR), care urma să depisteze urmele virusului şi să le multiplice.

Giraldo se îndoia de mult timp de corectitudinea acestor teste precum şi de interpretarea oficială cum că rezultatul pozitiv indică o infecţie cu retrovirusul HI. Părerea lui era că aceste teste nu puteau duce la diagnosticul de infecţie HIV.

"Diluţiile neobişnuit de mari ale serumului pacienţilor, de 400 de ori la ELISA şi de 50 de ori la Western Blot, m-au surprins de la bun început, când am învăţat să folosesc aceste teste» spune Giraldo. «Marea majoritate a testelor serologice care urmăresc evidenţierea prezenţei anticorpilor contra agenţilor patogeni folosesc serum nediluat, denumit «pur» sau «curat».
Pentru ELISA care se foloseşte la relevarea anticorpilor contra virusurilor hepatitei A sau B, a criptococilor sau bacteriilor sifilis, pentru a da doar câteva exemple, se foloseşte serum pur. Contra câtorva agenţi patogeni se folosesc anumite diluţii, cum ar fi în cazul virusurilor rujeolei, varicelei, oreionului (diluţie 1:16), citomegaliei (diluţie 1:20), Epstein-Barr (diluţie 1:10).”

[_tanius]

Probabil că aceste uşoare diluţii măresc exactitatea rezultatelor pozitive la indentificarea persoanelor care au avut întradevăr o infecţie şi a rezultatelor negative la identificarea persoanelor care care nu au avut o astfel de infecţie. Doar că în cazul testului HIV nu există date asupra unei izolări a virusului care să justifice şi îndreptăţească o astfel de diluţie ridicată!

“Ani de zile am cercetat literatura de specialitate şi documentaţiile firmelor producătoare pentru a găsi o explicaţie sau motivaţie a unei astfel de diluţii” spune Giraldo. “I-am sunat chiar şi pe reprezentanţii firmelor producătoare de teste, dar singur explicaţie a fost aceea că “testele au fost în acest fel standardizate.” Acest lucru m-a dus cu gândul că numai membrii laboratorului lui Robert Gallo de la NIH (National Institutes of Health), care creaseră acest test în 1984 (Science 4 Mai) ar putea să-mi dea u răspuns la această întrebare : De ce diluat? De asemenea am început să-mi pun întrebări în legătură cu termenii de “pozitiv” şi “negativ” care erau folosiţi pentru a descrie rezultatele testelor anticorpi. Fiecare dintre cei care a efectuat astfel de teste cu un microb sau un antigen ştie că testul nu funcţionează ca un bec care se aprinde sau se stinge, Da sau NU. Serumul unor persoane reacţionează slab, dar nu suficient pentru calificativul “pozitiv”. Iar dintre persoanele la care serul reacţionează destul de puternic pentru calificativul “pozitiv”, la unele acestă reacţie e mai puternică decât la altele”.

Giraldo a cercetat literatura medicală care se ocupa cu principiile de bază ale testelor ELISA şi Western Blot în ce priveşte HIV. Desigur că nu a găsit nicăieri dovada unei izolări a retrovirusului HI şi nici vreo indicaţie care să lămurească misterul diluţiei exagerate a serumului sau a intensităţii culorii care să certifice rezultatul “pozitiv”, nici vreo schematizare a recţiilor proteinelor, care să ducă la rezultatul “pozitiv” în testul Western Bolt. În cercetările sale s-a întâlnit cu studiile efectuate de biofiziciana Eleni Papadopulos-Eleopulos (membru marcant al grupului Perth). Aceasta a căutat datele izolării virusului, dar nu le-a putut găsi nicăieri. Inspirat de lucrările ei, un alt cunoscut cercetător, Etienne de Harven, a ajuns la aceleaşi concluzii ca urmare a propriilor cercetări.

Experimentul lui Giraldo
“Curiozitatea mea m-a determinat să efectuez un experiment într-un laborator din Yorktown (New York). Mai întâi am luat probe din propriul meu sânge, care a reacţionat negativ la testul efectuat cu o diluţie de 1:400 (cea obligatorie pentru testul ELISA contra HIV). Apoi am testat exact acelaşi serum dar nediluat (deci 1:1). De fiecare dată când mi-am testat serumul nediluat, rezultatul a fost clar POZITIV!!! Ulterior am testat serum de la alte persoane care în varianta puternic diluată relevase rezultatul negativ, dar de data aceasta, la fel ca şi în cazul propriului meu serum, am testat fără diluţie (deci 1:1), la fel ca şi la mine. Mi-am procurat serum de la 83 de persoane testate negativ. Am efectuat din nou teste pe acest serum cu diluţia standard (1:400) şi întradevăt toate au rezultat negativ. Dar în momentul când am testat din nou aceleaşi probe de serum nediluate, toate au relevat rezultatul POZITIV! La fel ca şi în cazul sângelui meu. Trebuie să menţionez că toate aceste probe de sânge da la cei 83 de pacienţi fuseseră recoltate de medici, care le trimiseseră la laborator pentru efectuarea testului anticorpi ELISA pentru HIV. Ceea ce înseamnă că toate aceste 83 de persoane se încadrau întruna din grupele de risc AIDS (homosexuali sau dependenţi de droguri)!”

Giraldo a avut în vedere şi cantitatea de anticorpi pe care o relevau testele. “Conform documentaţiei de la Abbott-Labors” spune Giraldo, “valoarea de absorbţie (intensitatea culorii galben) se dezvoltă în directă legătură cu cantitatea de anticorpi contra HIV-1 <care sunt legaţi în lanţ>. Am observat că valorile de absorbţie ale probelor care fuseseră negative la 1:400 diluţie, dar pozitive la 1:1 diluţie, aveau valori de absorbţie mai mici decât ale probelor care, atît în ELISA cât şi în Western-Blot reacţionaseră pozitiv. Aceasta însemna probabil că sângele, care la o diluţie mare rezultase negativ iar nediluat pozitiv, conţinea o cantitate mai mică de anticorpi decât săngele care fusese testat dublu pozitiv, prin ambele teste, ELISA şi Western Blot.”

Toate acestea înseamnă în fapt că fiecare dintre noi are în sânge o anumită cantitate de anticorpi HIV, ceea ce însemna că, întrun anumit grad, fiecare dintre noi era HIV pozitiv!
Ce semnificaţie puteau avea toate acestea?
În cazul folosirii testului cu diluţia prescrisă apăreau doar foarte puţini americani cu rezultatul pozitiv la testul anticorpi, anticorpi care se presupune că neutralizează proteinele HIV. La americani în general se obţine un test pozitiv la 260 de cazurui. Această cifră scade la 1:7500, dacă din numărul total de persoane sunt excluse persoanele din categoriile de risc cunoscute (homosexuali şi dependenţi). Astfel că numărul pozitivilor devine neglijabil. Aproape jumătate dintre toţi homosexualii şi morfinomanii din marile oraşe sunt testaţi pozitiv, precum şi 75% dintre hemofili şi 10-20% dintre persoanele aparţinând diferitelor ţări africane, aşa cum ne informează statisticile oficiale. Procentele sunt şi mai mari în rândul membrilor grupelor de risc care dezvoltă una dintre multele afecţiuni incluse în sindromul AID conform definiţiei oficiale.

La un grup amestecat format din homosexuali şi africani heterosexuali care prezentau astfel de afecţiuni au fost iniţial, conform rezultatelor lui Gallo publicate în 1984 (Science, 4 Mai), 88% testaţi HIV-pozitiv. Conform noilor date, prezentate în 1995 de Peter Duesburg, retrovirologii de la Univerity of California din Berkeley au analizat (Genetica 95) şi obţinut 82% rezultate pozitive în rândul homosexualilor care prezentau simptomele uneia dintre afecţiunile cuprinse în definiţia AIDS.

Cu cele ce se puteau conclude din experimentele sale, conform cărora probabil că fiecare persoană deţinea o anumită cantitate de anticorpi HIV în sânge, Giraldo a avut o tristă confirmare a faptului că Gallo a prestabilit standardele pentru HIV ale ELISA şi Western-Blot: ele coincideau, ca din întâmplare, cu rata de infectare din cadrul grupurilor de risc, mai ales la cei care aveau deja una dintre afecţiunile din lista AIDS, în timp ce pentru persoanele care nu aparţineau grupurilor de risc, cu respectivele afecţiuni declanşate, rezultatul devenea negativ. Prin faptul că se folosea o diluţie foarte mare şi o anumită intensitate a culorii galben (conform instrucţiunilor directoare) apăreau rezultate pozitive doar la persoanele care aveau un mare număr de anticorpi. Dar testarea serumului nediluat al persoanelor negative, dădea rezultat pozitiv.

Giraldo presupune că serumurile diferitelor persoane, în grade de diluţii diferite, dau rezultate pozitive. Persoane cu un mare număr de anticorpi erau depistate pozitiv şi în cazul unei diluţii mari. Alţii, cu o cantitate mică sau mai mică de anticorpi, obţineau rezultatul negativ. Sau pozitiv doar dacă serumul lor nu era diluat (deci numărul de anticorpi pe ml era mai mare la nediluat decât la diluat, logic, nu?).

Gallo şi echipa lui a creat aceste teste şi le-a patentat, pentru a se putea identifica persoanele care sufereau de boli AIDS (boli aflate pe lista de definiţie a AIDS). Se pleca de la PRESUPUNEREA că aceste persoane, cu astfel de afecţiuni, sunt infectate HIV.

DECI, TESTELE ELISA ŞI WESTERN - BLOT ÎN VARIANTA GALLO (DILUŢIE 1:400 ŞI 1:50) NU IDENTIFICĂ ANTICORPI HIV, CI IDENTIFICĂ DOAR CANTITATIV O MARE PREZENŢĂ DE ANTICORPI ÎN SÂNGE, ANTICORPI CE PROVIN FOARTE PROBABIL CA URMARE A DECLANŞĂRII UNOR AFECŢIUNI OPORTUNISTE AFLATE PE LISTA DEFINITORIE AIDS.

Echipa lui Gallo stabilise deci următoarele standarde pentru teste: rezultate pozitive 88% (43 din 49 persoane) la cei din grup de risc cu afecţiuni declanşate, 79% (11 din 41) la cei din grup de risc cu pre-stadiu de boală, la 40% (9 din 22) pentru cei din grup de riscă fără ca freo boală (dintre cele definitorii pentru AIDS) să se fi declanşat, şi la 1% (1 din 164) la persoanele care nu aparţineau grupurilor de risc şi nu sufereau de afecţiuni definitorii AIDS!

Ceea ce înseamnă că testele lui Gallo, aceleaşi pe care le folosim şi astăzi (chiar şi aşa îmbunătăţite cum vor să susţină uni), iau în considerare o “recunoaştere a persoanelor dintrun anumit grup de risc, mai ales a celor care au dezvoltat o anumită afecţiune de tip boală-AIDS.”

Tocmai de aceea cercetătorii nu au putut izola şi analiza retrovirusul HIV, căci persoanele “indicate” ca infectate HIV erau de fapt testate conform altor criterii decât cele ale unei afecţiuni anumite provocată de un anume retrovirus. Căci doar astfel se pot justifica diluţia anormal de mare şi criteiile de identificare a culorii galben, care sunt particulare testelor EILSA şi Western-Blot pentru retrovirusul HIV!

[_tanius]

Alte experimente şi încărcătura virală

Giraldo recunoaşte că multe întrebări rămân încă fără răspuns. Astfel el nu a putut cerceta Western-Blot şi PCR, şi aceasta din motive obiective, financiare. „Deoarece îmi lipseau fondurile necesare pentru a face aceste cercetări, nu am putut nici măcar pentru HIV-ELISA să fac toate cercetările şi analizele aşa cum aş fi dorit.” Întrucât însă HIV-Western-Blot foloseşte aceleaşi proteine pentru testare ca şi ELISA, şi asta deasemenea într-o diluţie foarte mare, fie ea chiar şi de 1:50, este de aşteptat ca rezultatele să fie similare cu cele de la HIV-ELISA. „Din păcate nu am avut ocazia să verific aceste rezultate, din lipsa fondurilor necesare. Sper însă să reuşesc să obţin fondurile respective, pentru a putea analiza HIV-ELISA şi HIV-Western-Blot în aceleaşi condiţii. De asemenea ar trebui analizat şi testul HIV-PCR (viral load) care este legat de asemenea de o diluţie mare precum şi de alte paradoxuri. Unul dintre acestea, probabil cel mai important, este faptul că izolarea virusului nu a avut loc niciodată.” Giraldo afirmă că folosirea procedurii PCR este destinată în fapt doar producerii unei mari cantităţi de HIV-RNA, cantitate care în realitate, în sângele pacienţilor, nu există. Prin metodele tradiţional-specifice virologiei, nu se poate depista în sângele pacienţilor decât eventual o foarte mică cantitate de HIV, dacă nu chiar nici un retrovirus HI.

Fără retrovirusul HI izolat (Eleopulos et al.) şi cu un AIDS care are epidemiologic o cu totul altă distribuţie decât o afecţiune contagioasă (Duesberg: „Inventing the AIDS Virus”) Giraldo încearcă să înţeleagă reacţiile „testului HIV” dincolo de perspectiva virală. El se orientează spre acele minuscule particule pe care medicina şcolastică le defineşte ca HIV. Eleopulos sugerează că acestea, conform descrierii lor, nu sunt altceva decât „microvesicule” celulare, şi în nici un caz virusuri. Iar de Harven, unul dintre pionierii retrovirusurilor şi a cercetării lor cu ajutorul microscopul electronic, confirmă şi el această părere. Pentru Giraldo testul anticorpi HIV indică o explozie a producţiei de anticorpi care reacţionează cu proteinele găsite în probele găsite şi evaluate fals ca „izolate HIV”. Acestea pot conţine o serie de factori, care au fost de către Eleopulos et al. specificaţi ca fiind adevărata cauză a AIDS (droguri, preparate din sânge pentru hemofili, supra-medicaţie antibiotică, condiţii precare de viaţă din ţările lumii a treia, etc).
Experimentele propuse de Giraldo ar putea ajuta la elucidarea misterului legat de aceste teste HIV: ce sunt ele de fapt, ce anume caută şi ce concluzii se pot trage din rezultatele acestor teste. Căci un lucru este sigur: actualele date cunoscute nu confirmă ipoteza că un test HIV-pozitiv indică o infecţie cu un anumit tip de retrovirus. Giraldo afirmă că fiecare om deţine o anumită cantitate de anticorpi contra presupuselor „proteine HIV”. Dar nu există nici un motiv pentru a trage concluzi că fiecare persoană este infectată HIV!

ELISA şi Western Blot

Pentru a putea să-l înţelegem pe Giraldo mai uşor, ar trebui să privim mai îndeaproape cum funcţionează, care anume este metodica testelor ELISA şi Western-Blot.

Atât ELISA cât şi Western-Blot relevă proteine, adică anticorpi sau antigene. Antigenele sunt proteine „străine“ cum ar fi cele care aparţin virusurilor, şi care sunt distruse (în mod normal) de sistemul imunitar. Una dintre posibilităţile sistemului imunitar de a distruge antigenele este prin producţia de anticorpi, care „leagă“ sau neutralizează antigenele. Un anume virus poate conţine circa 10 proteine diferite. Fiecare dintre aceste proteine declanşează producerea diferitelor feluri de anticorpi, la fel cum pentru o uşă cu 10 încuietori avem nevoie de 10 chei potrivite.

ELISA înseamnă “Enzyme-Linked Immunosorbent Assay”. Enzime speciale, care sunt „cuplate“ la proteinele testate, declanşează o reacţie „de culoare“ cu o inensitate care este proporţională cu cantitatea proteinelor respective din serumul pacientului.

Western-Blot funcţionează în mod asemănător. Dar spre deosebire de ELISA, care supune testării toate proteinele respective împreună (ca într-o “supă”), Western-Blot separă proteinele respective în funcţie de greutatea lor moleculară, în diferite fîşii, benzi. Deci în timp ce un test ELISA-pozitiv arată că în serumul testat există proteinele caracteristice unui anumit agent patogen, toate proteinele la un loc, dar nu poate spune cât anume, ce cantitate din fiecare aceste proteine este prezentă, testul Western-Blot poate realiza acest lucru. (Cuvântul “Western” este folosit în onoarea cercetătorului care a dezvoltat această tehnică, care a fost iniţial folosită pentru ADN. Atunci când această tehnică este folosită pentru ADN, ea se numeşte "Southern Blot", în timp ce atunci când este folosită pentru ARN, netoda poartă denumirea de "Northern Blot").

Aceste teste sunt metode simple şi puţin costisitoare care înlocuiesc metoda (mai complicată) de confirmare absolută, anume aceea a izolării microbului în ţesuturile pacientului. În cazul HIV=AIDS, unde se speculează infectarea celulelor sistemului imunitar de către un retrovirus, metoda absolută ar consta în izolarea HIV din sângele proaspăt al pacientului (pe care nu a reuşit-o încă nimeni).

Exactitatea acestor teste este confirmată prin rezultate pozitive la persoanele din al căror ţesuturi a fost efectuată izolarea (senzitivitate), şi prin rezultate negative în cazul persoanelor la care izolarea nu a reuşit, respectiv nu a vost găsit agentul patogen în ţesuturile persoanei (specificitate).

Paramerii testelor

Deşi reacţia (răspunsul pozitiv) doar şi la o singură proteină (din cele circa 10 introduse în substratul testului) duce în ELISA la un rezultat pozitiv, este posibil ca un Western-Blot pozitiv să nu reacţioneze cu fiecare proteină – atunci când datele izolării microbului arată că o anumită combinaţie declanşează o reacţie pozitivă cu o exactitate maximă la identificarea agentului patogen la persoane cu infecţie activă şi/sau fărăinfecţie activă cu agentul patogen.

Giraldo accentuează un aspect care a fost trecut cu vederea de către mulţi cercetători HIV (intenţionat oare?) şi care în cercetările lui joacă un rol important: ELISA şi Western-Blot nu sunt numai teste calitative (adică arată dacă proteinele căutate se află în serumul pacientului) ci sunt şi cantitative (adică arată cât anume din proteinele căutate sunt prezente în serum). Ambele pot releva cantitatea de proteine “căutate” prin măsurarea intensităţii de reacţie la test, care este vizibilă ca şi culoare.

Instucţiunile de folosire ale ELISA şi Western-Blot stabilesc clar care anume trebuie să fie intensitatea culorii pentru o reacţie pozitivă şi, în funcţie de agentul patogen căutat, cum variază intensitatea de culoare. Toate acestea duc la întrebarea legitimă: la care intensitate de culoare o reacţie este calificată ca “pozitivă”? Răspunsul se află în izolarea virusului (agentului patogen).

[_tanius]

În mod logic doar izolarea retrovirusului poate stabili intensitatea culorii de reacţie pentru ELISA şi Western-Blot, pentru a putea cu exactitate face deosebirea dintre persoanele care sunt infectate cu un anumit agent patogen sau nu sunt infectate.

ELISA şi Western-Blot pot releva şi confirma prezenţa anticorpilor şi a antigenelor în funcţie de ceea ce conţine tesul în sine. Testele antigene conţin anticorpi şi reacţionează atunci când serumul conţine antigene (deci proteinele virusului în cazul testului pentru virus); testele anticorpi conţin antigene şi reacţionează atunci când serumul conţine anticorpi.

Testele HIV-anticorpi conţin deci presupusele proteine ale retrovirusului HI, ca antigene virale. Ele reacţionează cu serumul care conţine anticorpi care neutralizează aceste antigene. Ceea ce este denumit “testul HIV” constă din o serie de teste anticorpi, două pentru ELISA urmate de cel puţin un Western-Blot. Atât testele anticorpi cât şi cele antigene pot oferi rezultate valabile în indicarea unei infecţii virale. Dar numai izolarea virusului poate arăta dacă aceste teste pot identifica persoane cu sau fără infecţie virală activă.

Există ELISA şi Western-Blot pentru anticorpi HIV şi pentru antigene HIV. Dar testele HIV-antigene nu sunt folosite pentru diagnosticul infecţiei HIV. La fel ca şi în cazul întrebării : de ce este folosită o diluţie atât de mare pentru ELISA şi Westrn-Blot HIV? nici la întrebarea: de ce nu se folosesc testele ELISA HIV-antigene pentru diagnosticul infecţiei HIV? nu a putut nimeni oferi o explicaţie.

Totuşi literatura de specialitate este destul de clară: în timp ce foarte multe persoane din grupurile de risc cunoscute, inclusiv marea majoritate a celor deja bolnavi de AIDS răspund pozitiv la testele HIV-anticorpi, doar cei cu afecţiuni AIDS tind şi către un rezultat pozitiv la HIV antigene (Piatak, Science 259, 1993). Adică, mai simplu spus, în timp ce testele HIV-anticorpi pot identifica ca “pozitiv” multe persoane sănătoase, testele HIV-antigene nu fac acest lucru, indicând reacţie “pozitivă” doar la acele persoane care se află întradevăr în faza de boală AIDS.

(Oare mai este încă o dată nevoie să vă reamintesc numele acestui Site? OUI BONO? Cine poate profita din “ştampilarea” unor persoane sănătoase, fie ele şi persoane care aparţin grupurilor de risc, ca fiind “AIDS pozitiv”?)

Şi Giraldo spune că diluarea extremă a serumului poate oferi o anumită siguranţă rezultatelor testelor. Dar aceasta doar în cazul în care această diluare are ca scop îmbunătăţirea gradului de exactitate confirmată prin izolarea virusului.

Completare

Acest articol, apărut sub redactarea lui Paul Philpott a apărut în „Rethinking AIDS“ în Mai 2000.

Între timp, o serie de specialişti şi cercetători au obţinut noi cunoştinţe asupra falsităţii „teoriei HIV=AIDS“. Unul dintre aceştia, şi după părerea mea poate cel mai reamarcabil dintre ei, este Dr. Med. Heinrich Kremer. În continuare am să încerc să vă ofer traducerea unui scurt pasaj din lucrarea lui Kremer „Revoluţia tăcută a medicinei cancerului şi a AIDS“, pasaj care confirmă supoziţiile lui Giraldo:

„Un test HIV-pozitiv nu oferă decât informaţii asupra cantităţii de anticorpi care se află la un anumit moment dat în serumul unei persoane, care anticorpi reacţionează cu proteinele oferite de substratul testului. Deoarece sensibilitatea testelor este stabilită la o valoare foarte ridicată, se pot releva în probele testate anticorpi analogi, care pot reacţiona pozitiv sau negativ. Definitoriu pentru un rezultat negativ nu este deci faptul că probantul are în serum anticorpii respectivi care să reacţioneze cu proteinele oferite de substratul testului, ci doar cantitatea de anticorpi care este sau nu este suficient de mare pentru a atinge nivelul de măsurare impus de test (N.tr. vezi diluţie 1:400 sau 1:50). În sensul teoriei HIV, asta înseamnă doar că unii au mai puţini anticorpi, şi deci sunt “negativi” iar alţii au mai mulţi anticorpi şi sunt deci “pozitivi”. Dar în esenţă ambele grupe pot fi, în sensul teoriei retrovirale HI, infectate HIV. Nivelul de sensibilitate al testului pentru “HIV-pozitiv” şi “HIV-negativ” este stabilit complect arbitrar, deoarece virusul nu este doar de la o anumită cantitate de anticorpi “în sus” prezent în organism. El este sau nu este.” –sfârşitul citatului, pagina 111 din sus-menţionata lucrare a Dr.Kremer.

Aici ar trebui să ne amintim faptul că în serum sunt prezenţi foarte mulţi anticorpi, pentru afecţiuni anterioare care de mult timp au fost „rezolvate“ de către organism. Gallo şi echipa lui nu face altceva, prin testul HIV creat în 1984 (iar toate celelalte teste aşa-zis perfecţionate, apărute ulterior, continuă în aceeaşi linie), decât să releve existenţa unor anticorpi, într-o anumită cantitate, mare, anticorpi care au de a face cu o serie de afecţiuni. Ori este cunoscut faptul că în cazul pacienţilor AIDS, ca urmare colabării sistemului imunitar, apar o serie întreagă de afecţiuni oportuniste. Dar acestea au de a face cu sabotarea sistemului imunitar printr-o serie de toxine, care au ca efect dezechilibrarea balanţei TH1-TH2 din limfocite, şi deci ca urmare o supraproducţie de anticorpi (citochine tip 2-TH2), în timp ce cealaltă linie de apărare, prin TH1 (citochine tip1 respectiv prin monoxid de azot) este subpresată. Ori intracelular au eficacitate doar doar TH1, în timp ce TH2 sunt eficace extracelular.

Poate că unii vor înţelege deocamdată prea puţin din ceea ce am adăugat eu aici, în completarea citatului din lucrarea Dr. Kremer. Sper să-mi ajute Dumnezeu să pot să vă prezint cât mai multe extrase din remarcabila carte a lui Kremer, pt a putea înţelege mai bine, într-un limbaj mai simplu, mecanica reală a sistemului imunitar, conform ultimelor descoperiri şi cunoştinţe ştiinţifice.

De mare ajutor mi-ar fi în acest sens un specialist, sau măcar un student în medicină-imunologie, împreună cu care să pot formula mai exact, în limbajul român de specialitate, informaţiile prezentate în lucrarea Dr. med. Kremer. Sper că voi putea găsi pe cineva care să fie interesat în această intreprindere.

Acuma poate mulţi dintre noi vor înţelege mai bine de ce este atât de importantă izolarea restrovirusului HI, la fel ca şi cea a retrovirusului HC! De ce în toate discuţiile legate de ipoteza HIV=AIDS sau de cea HCV=hepatita C, punctul central este izolarea retrovirusului respectiv.

Fără a izola aceste retrovirusuri, nu putem cunoaşte cu certitudine nici componenţa proteinică a lor, deci a antigenelor şi respectiv a anticorpilor, deci nu putem stabili nici specificitatea şi nici senzitivitatea testelor ELISA şi Western-Blot pentru aceşti agenţi patogeni.

Se conturează din ce în ce mai clar faptul că, în dorinţa de a găsi un “vinovat”, un virus răspunzător pentru o anumită afecţiune, a fost creată o «construcţie virtuală», ca în jocurile virtuale de pe computere, construcţie teoretică ipotetică, ce ignoră orice element sau argument care nu se potriveşte în «jocul virtual» respectiv, şi modifică în funcţie de necesităţi datele problemei, “pe ici pe colo, prin părţile esenţiale”, vorba lui nenea Iancu."

[be_real]

Va rog mult si frumos pentru cei ce au timp si se pricep in a traduce din engleza in romaneste acest documentar pentru toti cei care ar vrea sa il inteleaga ! Daca careva cu suflet face treaba asta si va posta link-ul de youtube .Va nultumesc aticipat!
aici este link-ul : http://www.youtube.com/watch?v=_p-ttLfkZHQ

[Ciprian Poptean]

- filmul e deja tradus aici: http://fymaaa.blogspot.com/2010/10/sida-un-mit-profitabil-28102010.html
- daca te intereseaza titrarea in format srt o gasesti pe www.titrari.ro (http://www.titrari.ro)