Mugurel
07-01-2009, 06:36 PM
„Mami, dacă veneai cu 3 milioane, luam premiu"
Am auzit, acum cāteva zile, o afirmaţie de-a dreptul şocantă şi, din păcate, nu vine din partea vreunui om matur, care să denatureze adevărul (să mintă, mai bine spus) ci din partea unui copil care abia a terminat clasa a III – a. Fetiţa respectivă a luat menţiune iar mama acesteia era oarecum nemulţumită. Franc, fără reţinere şi, cu siguranţă, fără intenţia de a-şi minţi părinţii, copila a spus „păi mami, nu trebuie să fii supărată. Dacă veneai şi tu cu 3 milioane acum două zile la şcoală, luam şi eu premiu". O declaraţie destul de greu de digerat şi, poate, incredibilă, spusă de un copil pentru care termenul de „şpagă" sau „mită" este unul total necunoscut. Cuvāntul, da, practica, īnsă, nu. Un copil de 10 ani, īn Romānia din ziua de azi, se loveşte de o piedică şi īşi creează, de la o vārstă la care ar trebui să ştie doar de bomboane şi jucării, un complex: totul se cumpără şi dacă nu ai posibilitatea să cumperi, nu faci nimic īn viaţă. Unii se plafonează, alţii se ambiţionează īnsă, din nefericire, starea de fapt este următoarea: trăim īntr-o societate īn care pānă şi o diplomă pe care scrie „Premiul I", pentru un elev de clasa a III-a se cumpără cu bani.
Şpaga, corupţia, nesimţirea şi batjocura au ajuns să infesteze pānă īn măduvă sistemul educaţional. Coloana vertebrală a unei viitoare societăţi este, īn prezent, īn putrefacţie. Īn gāndirea unui copil se inoculează ideea că totul se cumpără. Va creşte, se va lovi de alte greutăţi, ideea că va trebui să facă bani pentru a-şi cumpăra un statut o să fie mai mare şi, peste 10 – 15 ani, o să devină o persoană imorală, care īn minte, nu va avea decāt un singur gānd: să-şi umple buzunarul, indiferent de costuri, de cadavrele pe care calcă, indiferent de principiile de moralitate pe care le ignoră... Nimic nu mai contează, doar banii. Banii cu care va trebui să īşi cumpere, pur şi simplu, viaţa.
Cine e de vină? Poate nimeni, poate toată lumea, poate părinţii, pentru că l-au născut pe acel copil īntr-o Romānie infectă, poate Dumnezeu, poate dracu’, poate... Ne uităm, īntotdeauna, la latura abstractă a lucrurilor. Ne rugăm să ne ajute cineva din Ceruri sau ne resemnăm, cu gāndul că nu se mai poate face nimic. Afirmaţia acelui copil ar trebui să dea de gāndit tuturor. Nu ne va ajuta nimeni. Şi nici pe cei mici nu-i va ajuta nimeni. Trebuie să se ajute singuri. Părinţii, dacă nu au bani să-i cumpere diploma pe care scrie „Premiul I", īn clasa a III-a, cu siguranţă nu vor avea nici să-i cumpere un loc de muncă. Asta dacă va mai fi, īn viitorul nu prea īndepărtat, un loc de muncă pe care să-l ocupe.
Cert este īnsă că avem o problemă foarte mare, pe care unii, ajunşi īn funcţii de conducere, nu o bagă īn seamă. Pentru simplul fapt că interesul lor este acela de a-şi umfla buzunarele, atāt cāt mai sunt īn funcţiile respective. Ca īntr-un cerc vicios, gāndirea lor este asemănătoare cu cea pe care o vor avea, peste ani, copii de azi. Ei sunt viitorul īnsă acel viitor este sumbru. Este sumbru şi costă. Viaţa, la noi, se cumpără. Şi nu de la 20 de ani, ci din clasa a III-a.
http://gorj-domino.com/opinii/editorial/3210-mami-dac-veneai-cu-3-milioane-luam-premiu.html
Am auzit, acum cāteva zile, o afirmaţie de-a dreptul şocantă şi, din păcate, nu vine din partea vreunui om matur, care să denatureze adevărul (să mintă, mai bine spus) ci din partea unui copil care abia a terminat clasa a III – a. Fetiţa respectivă a luat menţiune iar mama acesteia era oarecum nemulţumită. Franc, fără reţinere şi, cu siguranţă, fără intenţia de a-şi minţi părinţii, copila a spus „păi mami, nu trebuie să fii supărată. Dacă veneai şi tu cu 3 milioane acum două zile la şcoală, luam şi eu premiu". O declaraţie destul de greu de digerat şi, poate, incredibilă, spusă de un copil pentru care termenul de „şpagă" sau „mită" este unul total necunoscut. Cuvāntul, da, practica, īnsă, nu. Un copil de 10 ani, īn Romānia din ziua de azi, se loveşte de o piedică şi īşi creează, de la o vārstă la care ar trebui să ştie doar de bomboane şi jucării, un complex: totul se cumpără şi dacă nu ai posibilitatea să cumperi, nu faci nimic īn viaţă. Unii se plafonează, alţii se ambiţionează īnsă, din nefericire, starea de fapt este următoarea: trăim īntr-o societate īn care pānă şi o diplomă pe care scrie „Premiul I", pentru un elev de clasa a III-a se cumpără cu bani.
Şpaga, corupţia, nesimţirea şi batjocura au ajuns să infesteze pānă īn măduvă sistemul educaţional. Coloana vertebrală a unei viitoare societăţi este, īn prezent, īn putrefacţie. Īn gāndirea unui copil se inoculează ideea că totul se cumpără. Va creşte, se va lovi de alte greutăţi, ideea că va trebui să facă bani pentru a-şi cumpăra un statut o să fie mai mare şi, peste 10 – 15 ani, o să devină o persoană imorală, care īn minte, nu va avea decāt un singur gānd: să-şi umple buzunarul, indiferent de costuri, de cadavrele pe care calcă, indiferent de principiile de moralitate pe care le ignoră... Nimic nu mai contează, doar banii. Banii cu care va trebui să īşi cumpere, pur şi simplu, viaţa.
Cine e de vină? Poate nimeni, poate toată lumea, poate părinţii, pentru că l-au născut pe acel copil īntr-o Romānie infectă, poate Dumnezeu, poate dracu’, poate... Ne uităm, īntotdeauna, la latura abstractă a lucrurilor. Ne rugăm să ne ajute cineva din Ceruri sau ne resemnăm, cu gāndul că nu se mai poate face nimic. Afirmaţia acelui copil ar trebui să dea de gāndit tuturor. Nu ne va ajuta nimeni. Şi nici pe cei mici nu-i va ajuta nimeni. Trebuie să se ajute singuri. Părinţii, dacă nu au bani să-i cumpere diploma pe care scrie „Premiul I", īn clasa a III-a, cu siguranţă nu vor avea nici să-i cumpere un loc de muncă. Asta dacă va mai fi, īn viitorul nu prea īndepărtat, un loc de muncă pe care să-l ocupe.
Cert este īnsă că avem o problemă foarte mare, pe care unii, ajunşi īn funcţii de conducere, nu o bagă īn seamă. Pentru simplul fapt că interesul lor este acela de a-şi umfla buzunarele, atāt cāt mai sunt īn funcţiile respective. Ca īntr-un cerc vicios, gāndirea lor este asemănătoare cu cea pe care o vor avea, peste ani, copii de azi. Ei sunt viitorul īnsă acel viitor este sumbru. Este sumbru şi costă. Viaţa, la noi, se cumpără. Şi nu de la 20 de ani, ci din clasa a III-a.
http://gorj-domino.com/opinii/editorial/3210-mami-dac-veneai-cu-3-milioane-luam-premiu.html